INTERVIU CU UMORISTUL ISRAELIAN DOREL SCHOR

Dorel Schor, fotografie de Natalie Schor

de Raquel Weizman

 

R.W. Stimate dle. Schor, sunteti autorul mai multor carti de aforisme umoristice, iar anul acesta va aparea si versiunea spaniola a cartii “Inger cu Coarne”, o editie imbunatatita si largita cu mai multe aforisme, sub numele “Costumul lui Adam – Ascuns dupa cuvinte”, la Editura Niram Art. In primul rand, as dori sa imi dati o scurta definitie a cuvantului “aforism”, una mai putin ortodoxa si mai personala.

D.S. Aforismul este exprimarea lapidara a unui gand, o constatare inteligenta, o cugetare care sugereaza un adevar. Daca are si cu un strop de umor, place si se retine. Iata un exemplu de aforism-definitie: “un aforism este un roman de un rand”… Exista culegeri de citate celebre, de cugetari si maxime, cuvinte de duh si cuvinte potrivite, dar eu prefer sclipirile inteligente care te obliga sa le citesti de doua ori pentru ca merita.

R.W. Ce v-a facut sa va indreptati spre acest gen destul de rar intalnit?

D.S. Daca aveam rasuflarea lunga a romancierului, nu as fi scris schite scurte, umoristice. Probabil ca mi se potriveste genul scurt, replica imediata. Cunoasteti cazul scriitorului care se scuza:”sunt foarte grabit, asa ca nu am timp sa scriu pe scurt”. Nici eu nu am niciodata timp, pur si simplu nu stiu sa scriu lung. Aforismul mi se potriveste… Cred ca locul aforismului spiritual este in literatura umoristica, iar aceasta poate fi satirica, ironica, cinica… Poate fi rea pana la durere. Mai ales in cazul autorilor de umor se potriveste de minune aforismul lui Buffon “stilul e omul”. Vom admite, asadar, ca si omul e stilul!

R.W. Cum vedeti universalitatea acestor aforisme?

D.S. Stiti cine a fomulat primele aforisme? Un medic mult mai cunoscut decat mine,”colegul” Hipocrate. Cugetari care au strabatut veacurile ne-au ramas de la regele Solomon, de la Euripide, Democrit, Platon si Aristotel, de la Cicero si Seneca, Omar Khayam si Confucius, Shakespeare si Rouchefoucauld, Cervantes si Voltaire, Goethe, Napoleon si Tagore. Aforismul se adreseaza oamenilor inteligenti care se afla peste tot… intr-o anumita masura.

R.W. Sa reluam firul istoriei dvs personale. Ati inceput sa scrieti si sa publicati de la varsta de 9 ani, incepand cu diverse reviste pentru copii si tineret. Ati putea sa imi povestiti mai multe despre atmosfera familiala care a facut posibila aceasta activitate precoce? Ati mostenit de la parinti dragostea pentru carti si scris?

D.S. Raspunsul se afla in intrebarea dv. De la bunicul dinspre mama am mostenit numele si un dictionar Saineanu din anul 1908. Un dictionar roman-roman la un evreu din Stefanesti, targ faimos pentru curtea unui mare rabin, nu era ceva foarte obisnuit, dar David Schor avea biblioteca pe romaneste si pe idis, in care se intalneau mari scriitori si filosofi. Tatal meu facuse liceul in Rusia tarista, a ajuns in Romania din cauza pogromurilor ce insoteau anii de dupa revolutie, era un autodidact pe romaneste. De notat ca eu sunt Schor si maternal si paternal, familii din tari diferite. Explicatia sta in literele shin, vaf, reish care in ebraica semnifica “shofet ve rabi”, adica judecator si rabin. Dar acesti schori nu erau formal nici una nici alta, ci doar oameni pe care colectivitatea ii considera scoliti si corecti, in masura sa judece pricinile dintre evrei, fara sa recurga la autoritati.

 

R.W. Care credeti ca sunt trasaturile proprii umorului evreiesc, avand in vedere includerea dvs in volumul “5000 de ani de umor evreiesc, o antologie subiectiva” a dlui Tesu Solomovici?

D.S. Cartea aceasta demonstreaza clar ca fara umor, evreul nu ar fi putut sa supravietuiasca. E numai un paradox aparent in faptul ca poporul cu istoria cea mai tragica a dat atat de multi umoristi celebri. Includerea mea in volum este un vot de incredere. Ma onoreaza peste masura vecinii: Shalom Alechem, Efraim Kishon, Woody Allen, Grucho Marx, Moritz Saphir, Pierre Dac…Ca si Cilibi Moise, Ion Pribeagu, Aurel Baranga, Valentin Silvestru…

 

R.W. Paralel cu scrierile umoristice ati alcatuit, de-a lungul timpului, o adevarata colectie de prezentari si cronici de arta despre artisti plastici israelieni si, in special, despre panorama artistica a aliyah-ei romanesti in Israel. Dintre ei, putem mentiona cativa care au fost deja prezentati si in revista Niram Art Israel din Spania: Baruch Elron, Samy Briss, Miriam Cojocaru, Fani Cohn. Stiu ca sunteti si un colectionar de arta. Cum ati ajuns de la ipostaza de iubitor de arta la cea de cronicar?

D.S. Colectionar de arta, mai modest desigur, am fost si in Romania. Desi tanar medic, am fost solicitat sa fiu secretar literar iterimar, pentru un an, la teatrul din Botosani. Prilej norocos de a cunoaste nu numai actrite, ci si dramaturgi, regizori, scenografi. Printre acestia din urma, Constantin Piliuta, Ion Muraru, Vasile Jurje… Printre colaboratorii ziarului la care scriam, pictorii Mocanu si Vigh. Prin ei si alaturi de ei, am descoperit pictura moderna, am inceput sa colectionez, dar ce era mai mare ca dimensiuni nu am putut lua cu noi cand am emigrat. In Israel, am initiat o rubrica plastica in revista “Orient Expres” insotita de o mini-expozitie pe paginile cromate. Ideia a avut succes la cititori, redactia m-a incurajat… Am scris despre Silvia Ghinsberg, Miriam Cojocaru, Edwin Solomon, Tuvia Juster, Baruch Elron, Liana Sxone-Horodi, Zahava Lupu, Moni Leibovici, Avi Schwartz, Eduard Mattes, Eduard Grossman, Vladimir Strihan, Zina Bercovici, Moris Manes, Lipa Natanson. Dar numarul este mult mai mare, incluzand artisti plastici evrei si romani de avangarda din Romania, pictori israelieni formati in tara sau veniti din fostele republici sovietice, din Franta, Statele Unite, Germania, Argentina, Croatia, Polonia, Ungaria, Maroc, Olanda, Sud Africa, Yemen, Australia …

 

R.W. In interviul dvs acordat dlui. Razvan Niculescu pentru revista Orient-Expres din Israel, citesc o afirmatie interesanta: “cat despre umor, nu exista umor mai de calitate decat cel involuntar. Trebuie numai sa-l culegi discret, sa-l cureti de impuritati si sa-l servesti inainte de a se evapora vitaminele.” In volumul in curs de aparitie, descopar o alta definitie a umorului: “sangele este sarat. Lacrimile sunt sarate. De aceea, dintre toate genurile literare, umorul este cel mai organic”. Cat este de necesar umorul pentru fiinta umana si care sunt beneficiile “uzului” zilnic?

D.S. As putea, ca medic, sa raspund cu un truism: rasul e sanatos. Ati auzit probabil de clinicile care practica “sedinte colective de ras”. Merita sa vedeti spectacolul… Va marturisesc ca rasul e molipsitor, la un moment dat razi si te intrebi de ce, dar dupa aia te simti reconfortat si optimist. Ziua in care nu ai ras e o zi derizorie, am scris nu de mult… Dar in pivinta aforismelor mele, am mizat intotdeauna nu pe rasul gros, ci pe zambetul subtire. Va dau un exemplu de umor involuntar. La ceremonia acordarii unor premii literare, o doamna m-a felicitat. Am intrebat-o daca ma cunoaste din scris. Oh, nu, mi-a raspuns ea cocheta, va cunosc numai din citit…..

 

R.W. Volumul “Costumul lui Adam” este insotit de 50 de caricaturi ale dlui Constantin Ciosu, un caricaturist de renume, intr-o armonie completa scris-imagine. Cum vedeti aceasta legatura intre artele plastice si literatura, nu numai in sfera umorului?

D.S. Constantin Ciosu e mai mult decat un caricaturist. El face parte din familia restransa a cartoonistilor formatori de opinie, ca Saul Steinberg, Devis Grebu, Raanan Lurie… Am scris despre el si arta lui in urma cu ceva timp. Cand s-a pus problema ilustrarii volumului “Costumul lui Adam”, m-am gandit la dumnealui la modul cel mai firesc. Ii multumesc si pe aceasta cale pentru buna colaborare, as spune intrinseca. Tot asa cum precedentul volum de aforisme, editat in Romania, a fost ilustrat cu desene ale lui Baruch Elron, din pacate plecat dintre noi la acea data. Exista grafica de carte ca specie plastica, ilustrand personaje sau situatii literare. Eu am preferat o autonomie a desenului, nu dubland aforismele, ci completand tematic, conceptual, dar independent “starea de umor”.

 

R.W. Credeti ca daca exista fiinte extraterestre, cu o forma de organizare avansata, acestea ar fi posibil sa aibe si simtul umorului?

D.S. Daca exista, aceste fiinte se afla intr-o etapa de dezvoltare mai avansata decat noi. Si daca sunt mai inteligente decat noi, atunci au un umor de si mai buna calitate. Probabil subtil si cerebral.

 

R.W. La auzul vestii ca s-a descoperit o planeta cu 2 sori, mai multi comentatori evrei au initiat o vie dezbatere despre cum s-ar calcula ora apusului soarelui, pentru inceperea Shabatului, daca omenirea ar coloniza, pe viitor, acea planeta. Indiferent de umorul situatiei, intrebare care se pune este: va supravietui simtul umorului in fiinta omeneasca peste mii de ani si colonizari de alte planete?

D.S. Daca luam in consideratie experienta evreiasca de supravietuire, umorul se impune ca o componenta obligatorie. Numai ca umor obligatoriu mi se pare o notiune …rizibila.

 

R.W. Daca suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, atunci si Dumnezeu are simtul umorului. Marturisiti chiar dvs aceasta opinie, in aforismele dvs. Dati-mi macar un exemplu de umor divin.

D.S. Cata vreme exemplele imi apartin, umorul nu e divin, ci profan. Sa luam la intamplare: “Iti multumesc, Doamne, ca m-ai facut ateu”. Sau: “Blestemat in numele Domnului”… Cum dracu’? Sau: “Doamne, ajuta-ne aproape pe toti…” “Ce nu poti pricepe, explica-le altora…” “Daca ajungi la o concluzie, nu e obligatoriu sa ramai acolo…” “Dracul a aparut odata cu religia…” “La inceput a fost Cuvantul, apoi l-au acoperit cuvintele…” “Dumnezeu lucreaza prin oameni. Si dracul la fel…” In carte, gasiti mult mai multe exemple.

 

R.W. Ramanand tot pe planul religios, nu pot sa nu observ ca insusi titlul cartii dvs are referinte biblice. Adam, in costum sau fara, ascuns sau neascuns, traieste inca in fiecare dintre noi. Daca dvs ati fi acel Adam primordial si pomul cunoasterii binelui si al raului ar fi de fapt pomul simtului umorului, ati musca din fructul oprit?

D.S. Pomul simtului umorului? Conform legendei biblice, s-ar presupune ca nu as stii ce fel de pom este, altfel zis nu ar depinde de vointa mea sau de interesul primordial, ci de sotia mea si de calitatea fructelor…. Cred ca ar merita riscul… Oricum, vorba lui Mark Twain, in gradina raiului e destul de plictisitor.

 

R.W. Multe aforisme umoristice de mare savoare apartin marelui fizician Albert Einstein. Care este legatura dintre inteligenta si umor?

D.S. Ne intoarcem la sorgintea evreiasca a savantului. Umor de calitate fara inteligenta nu exista. In principiu, nici inteligenta fara umor nu ar trebui sa existe… Cat despre Albert Einstein, era el foarte destept, dar bogat nu a ajuns. Treaba asta ma cam ingrijoreaza.

 

R.W. Care este aforismul dvs preferat?

D.S. Aforismul preferat e…mai multe. Socrate: cunoaste-te pe tine insuti. Bufon: stilul e omul. Lec: Si pe tron se rod pantalonii…

 

R.W. Credeti ca genul aforismului are mai multa cautare in Israel decat in alte tari? Daca da, cum explicati.

D.S. Ca sa nu trebuiasca sa explic, nu cred ca in Israel genul are mai multa cautare. Numai ca aici, prin natura lucrurilor, se intalnesc inimitabilele poante din idis, proverbele arabe, spiritul slav, bancurile romanesti, anecdotele poloneze, ironia ungureasca, subiectele nemtesti, frivolitatea franceza si umorul sec britanic, creuzet si alambic. Productia de umor este direct proportionala si cu problemele, tensiunile, conflictele care ne inconjoara.

 

R.W. Umor, literatura, religie, stiinta, toate acestea se regasesc in opera pictorului israelian Baruch Elron, pe care ati prezentat-o in nenumarate randuri, in paginile mai multor reviste. Ati fost si un bun prieten al pictorului. Nu este o coincidenta ca volumul dvs va aparea in acelasi timp cu volumul “Baruch Elron” al criticului de arta Hector Martinez Sanz, la editura Niram Art. Ce povesti umoristice ne puteti dezvalui in legatura cu personalitatea marelui pictor si care credeti ca era importanta acordata de el umorului, atat in arta sa cat si in viata?

D.S. In cartea “5000 de ani de umor evreiesc” sunt si multe ilustratii semnate de Baruch Elron. Evident, cu umor subtil si de calitate, asa cum e conceput tot volumul. Amintirile mele legate de Bik, cum ii spuneau prietenii, se centreaza mai mult pe perioada cand sanatatea sa era foarte precara. El continua sa picteze cu indaratnicie, cred ca pictura i-a mai daruit niste ani, asa cum mai inainte el daruise picturii anii lui frumosi. Prin firea lucrurilor, situatia nu abunda in umor, am notat totusi niste vorbe amuzante ale lui, pe care le-am publicat in rubrica mea saptamanala de aforisme din revistele romanesti din Tel Aviv, mentionand autorul.

 

R.W. Lasandu-va dreptul de a ascunde dupa cuvinte orice considerati necesar, va multumesc pentru rabdarea dvs de a raspunde la atatea intrebari.

D.S. Eu va multumesc si va doresc sanatate. E o urare sincera, cu toate ca vine de la un medic!

 

Interviu publicat in revista culturala Timpul, Iasi, dec. 2011

 

Tagged with: , , , , ,
Posted in Romana

Niram Art Israel brought to you by:

Authors