Pilulele de suflet ale doctorului Schor

de Mihai Batog-Bujenita

Revista Rapsodia din Sibiu are un program bine chibzuit de promovare a scriitorilor de limba romana de pretutindeni. In consecinta dispune si de o arhiva destul de bogata cu scrierile autorilor din aceasta zona. Printre acestea si deja celebrele: „Ziceri” ale doctorului Dorel Schor prezente in presa din intreaga lume.

Redactorul-sef al revistei, poetul si eseistul Ioan Gligor Stopita despre care cronicarii ar scrie ca este: „degraba varsatoriu de cuvinte cu ocara asupra mazgalitorilor ce strica limba” are, mde, scuzabil, fiindca din scris nu se prea poate trai, o mica afacere, de altfel foarte potrivita situatiei. Un magazin de vinuri in care se gasesc si cateva mese pentru destul de putinii vizitatori, impatimiti mai mult de cele ale scrisului decat de licorile din pivnita. Numit, printre cunoscatori drept: „Laptaria”, locatia aduna seara de seara poeti, scriitori, membrii colegiului redactional si, asa cum se intampla de obicei, ascultatori care, spre lauda lor, au renuntat la programele difuzate pe micile si otravitoarele ecrane, acela care tropaie victorioase prin „cultura” mileniului. Intr-o seara, intrucat urmau sa fie trecute in numarul urmator al revistei, au fost citite de redactorul-sef, cateva dintre numitele: „Ziceri”. Entuziasm general! Pana la urma seara s-a transformat intr-un fel de recital Dorel Schor spre bucuria ascultatorilor, sa recunoastem, destul de putin familiarizati cu farmecul si subtilitatile genului. Drept urmare, urmatoarele seri, dupa aceasta lectura spontana, au fost dominate de cererile celor prezenti, facute in dulcele grai ardelenesc:

- N’apo’ badie, mai da-ne, pe langa glaja de beutura si cateva pilule de suflet de la doctoru’ Shor, rogu-te! Iar „badia”, Ioan Gligor Stopita, nu se lasa deloc asteptat…

Amuzat de aceasta frumoasa intamplare, imediat ce am aflat-o, i-am povestit-o lui Dorel cel cu care impart, prieteneste, de cativa ani, tot felul de bucurii si tristeti din lumea noastra. Numai ca el avea una si mai buna!

Un prieten de-al lui, Gheorghe Goldhamer din Naharia, ii trimite, cu ceva timp in urma, cateva aforisme traduse de el dintr-o revista de limba maghiara din Budapesta. Nu erau semnate, insa nici nu era indicata sursa. Aceasta, sursa deci, fiind repede descoperita ca fiind cartea: „Inger cu coarne” pe care Dorel Schor o publicase in anul 2007.  Facem noi putin haz pe tema devenirii ca sursa „folclorica” si povestesc la randul meu, unor prieteni, cele doua intamplari, fiind ele, asa consider, demne de a fi retinute.

Unul dintre ascultatori, om de mare isprava dar cam obsedat de a explica totul prin prisma cartezianului de serviciu spune:

- Mdaaa, acesta ar cam fi efectul globalizarii in plan cultural!

Iar eu care nu sunt framantat deloc de realismul stiintific, ba chiar am o placere aproape vinovata de a trai intr-o lume plina de intrebari care-si cauta raspunsul, m-am gandit ca poate asa o fi, dar mult mai credibil mi se pare faptul ca lucrurile stau invers. Cultura, prin expresia ei calitativa, aceea care raspunde nevoilor noastre intime, este fenomenul care se globalizeaza inaintea conceptelor politice sau economice. Si chiar, cu riscul asumat de a ne pierde identitatea individuala cred ca intrarea in „folclor” este, neindoielnic, un autentic certificat de calitate.

Tagged with: , , , , ,
Posted in Romana

Niram Art Israel brought to you by:

Authors